Servicii publice

Comisia a făcut demersuri pentru a liberaliza „utilitățile publice”, pe motiv că dorește ca serviciile publice să fie  incluse în acordurile comerciale ale UE, cu excepția doar a serviciile legate de securitate, cum ar fi controlul judiciar, al traficului aerian sau al poliției de frontieră.

TTIP are scopul  nu numai de a  slăbi reglementările privind mediul și siguranța alimentară, dar, de asemenea, de a asigura liberalizarea piețelor de servicii, inclusiv de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educația și apa. Companiile americane sunt deosebit de dornice de a avea acces la sistemele de sănătate publică din Europa, pe care le văd ca pe niște piețe mari care încă așteaptă să fie exploatate.

În plus față de perspectiva de predare a serviciilor publice către companiile lucrative, unul dintre efectele cele mai perfide ale acordurilor de liber schimb este că devine efectiv imposibil pentru țări să restabilească serviciile publice, dacă acestea au fost deja privatizate.

Investitorii străini vor putea să dea în judecată țările-gazdă pentru pierderi de profit cauzate de schimbarea reglementărilor în domeniul privatizării serviciilor publice în cazul în care măsurile de protecție a investitorilor sunt incluse în TTIP

Vorbind în fața Forumului European de Sănătate, în octombrie 2013, Merkel a avertizat oamenii să nu creadă că TTIP ar putea oferi o oportunitate de a ridica standardele în domeniul sănătății sau al  accesului la medicamente: „Trebuie să ne amintim că America funcționează bine pentru cei cu bani, dar nu atât de bine pentru cei fără”

Comisia Europeană și guvernul Statelor Unite intenționează să folosească TTIP pentru a direcționarea contractelor de achiziții publice către sectorul privat. Acest lucru înseamnă că mai multe politici de achiziții publice locale în susținerea obiectivelor sociale și de mediu importante, nu vor mai putea fi permise

Guvernul SUA și-a manifestat intenția de a viza scheme UE privind achizițiile publice, cum ar fi programele de alimentare locale promovate în școli și alte instituții publice. Încă o dată, singurele care vor avea de câștigat din asta  vor fi corporațiile transnaționale care forțează eliminarea furnizorii locali și preluarea contractele acestora.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă declarația președintelui companiei Nestle (cea mai mare companie de îmbuteliere a apei din lume), Peter Brabeck-Letmathe, conform căruia corporațiile ar trebui să dețină orice strop de apă de pe planetă – iar populația să nu poată primi apă fără să plătească, susținând că cea mai bună soluție pentru accesul la apă este privatizarea acesteia, apa fiind un aliment ca oricare altul ar trebui să aibă o valoare de piață.